Cuba mea, tara contrastelor Raluca

Inainte sa ajung in Cuba, stiam exact cum avea sa se desfasoare programul: orar de zbor, transfer, cazare, tururi si vizite. Doar le spusesem de atatea ori fiecarui turist care urma sa-si petreaca vacanta in aceasta tara... 

Stiam si despre istorie cate ceva, multumita documentarelor de la televizor, iar internetul imi aratase unde urma sa stau in fiecare loc, cum se prezenta hotelul si ce aveam sa vizitez. Practic, stiam tot ceea ce urma sa fac intr-o tara care se afla la aproximativ 14 ore de zbor.

Din cauza ritmului ametitor al Bucurestiului – serviciu, casa, goana de a face totul pentru a nu ramane cu nimic restanta inainte de plecare – nu am constientizat prea mult: stiam ca urmeaza sa plec in Cuba si atat.

Cand am zarit insa primii palmieri, inainte de aterizarea in Havana si am vazut primele acoperisuri de cladiri, am simtit un gol in stomac si am stiut: Cuba avea sa fie mult mai mult decat imi imaginasem eu.

Mi-a luat aproximativ doua zile pentru a ma obisnui cu caldura de afara, cu centrul Havanei plin de oameni in mijocul noptii, cu locuitorii zambitori si dornici de conversatie oricand sau cu barbatii care priveau insistent femeile de la distanta, fara a fi vulgari prin gesturi sau cuvinte.

Havana este un oras superb, cu masini de epoca, ce ascund sub caroserii motoare extrem de bine intretinute, cu cladiri a caror arhitectura abia asteapta sa i se redea stralucirea de altadata si cu o faleza (El Malecón) ce ziua doarme sub caldura molesitoare a soarelui, iar noaptea prinde viata sub zecile de glasuri ale tinerilor care socializeaza la un pahar de rom. Asa e in aici: lipsa internetului te obliga sa socializezi ca pe vremuri la noi, asa cum putini o mai fac astazi: mult, direct, fata in fata, fara sa se ascunda in spatele unui difuzor de telefon sau al unui ecran de smartphone.

Vizitele in zonele rurale ale Cubei mi-au dezvaluit un contrast deosebit intre saracia cladirilor si vegetatia luxurianta cu care este inzestrata aceasta tara. Plantele pe care noi le ingrijim cu sfintenie in casele noastre faceau parte din mediul inconjurator, fara a constitui nimic spectaculos sau demn de o grija suplimentara.

Un oras frumos si relativ tanar este Cienfuegos, care impresioneaza prin curatenia generala si a cladirilor, ce par a fi vopsite cu doar doua saptamani in urma.

Trinidad este un o alta destinatie ce impresioneaza prin culorile sale; locuitorii sai, in trecut, cu cat dispuneau mai mult de posibilitati financiare, cu atat isi colorau casele mai intens. Tot aici, resortul Brisas del Mar, aflat la doar 15 kilometri de oras, este o adevarata oaza de liniste si relaxare pentru cei ce-si doresc ceva mai deosebit.

In contrast, statiunea Varadero am simtit-o ca pe o o destinatie de plaja frumoasa, cu toate facilitatile unui resort de cinci stele, insa mult prea turistic comparativ cu ceea ce vazusem pana atunci in Cuba.

Pentru mine, Cuba este mai mult decat pot reda in cuvinte, este dovada cea mai evidenta a faptului ca „omul sfinteste locul”, pentru ca, aici, cubanezii sunt un exemplu de veselie si sinceritate; sunt multumiti cu ceea ce au, zambesc din suflet cand vorbesti cu ei, sunt sociabili si canta ori de cate ori au o clipa libera, sunt bucurosi de ceea ce sunt si se gandesc prea putin la ceea ce le lipseste.

Asadar, calatoria in Cuba mi-a adus nu doar experienta pe plan profesional, dar m-a imbogatit si pe plan personal, aratandu-mi ca poti fi fericit si cu putin daca stii sa pretuiesti suficient. In consecinta, m-as intoarce oricand…